Acesta aduce o contribuție importantă la scorul de risc. Până în prezent s-au identificat 20 de gene asociate cu DZ tip 2, dar identificarea lor crește cu numai circa 2% predictibilitatea diabetului față de scorul clinic.

După 45 de ani crește riscul pentru diabet tip 2, această vârstă scăzând foarte mult față de acum câteva decenii.

Acesta are o importanță majoră, astfel, prevalența apariției diabetului la cele doua sexe merge împreună până la 65 de ani, după care sexul feminin înregistrează o creştere netă, probabil datorită bolii ovarului polichistic, sau a faptului că multe femei cu diabet gestaţional vor dezvolta mai târziu în viaţă diabet zaharat (40% în următorii 15 ani). Acesta  afectează 4% din totalul femeilor gravide şi apare când anumiţi hormoni placentari scad sensibilitatea la insulină. Chiar şi copii lor au un risc mai mare de DZ la vârsta adultă.  Cu risc crescut pentru diabet sunt şi femeile ce nasc copii macrosomi (peste 4 kg).

Atât indicele de masa corporală (IMC), dar și circumferința abdominală, proporția de masă slabă (masă musculară) și masă grasă sunt indicatorii cei mai studiați în ceea ce privește detrminarea riscului de diabet zaharat tip 2.  În ultimii 20 de ani, rata obezității s-a triplat în țările în curs de dezvoltare,  a cărei populație a adoptat un stil de viață occidental, cu scăderea activității fizice și supraconsumul de alimente ieftine şi hipercalorice. Asocierea dintre obezitate, sedentarism și obiceiuri alimentare necorespunzătoare a fost asociată cu un risc și mai crescut de diabet zaharat tip 2. Stilul de viață are o importanță majoră în apariția diabetului zaharat tip 2, iar acesta s-a modificat mult în ultimele decenii. Inițierea modificării stilului de viață la pacienții cu risc crescut ar putea preveni sau măcar întârzia apariția bolii.

Hipertensiunea arterială şi dislipidemia sunt două componente ale sindromului metabolic (alături de obezitate, toleranta scăzută la glucoză şi rezistenţa la insulină) şi contribuie la riscul de diabet şi prin acţiunea lor asupra vaselor sangvine, crescând mult riscul de complicaţii cardiovasculare (aproximativ 75% din diabetici), care este de 4 ori mai mare decât la pacienţii nediabetici.